Despre…nimic…

“Ok…nu intra in panica,totul va fi bn “,asta e gandul cu care m-am trezit azi .Si acum ,spre seara ,mi-a revenit aceeasi dilema:ma voi descurca  de una singura in imensul Bucuresti?De ce ma intreb asta ?Pt ca sunt genul de fata ,obisnuita cam prost de ai ei parinti …cu alte cuvinte -“o rasfatata si jumatate “.Ideea e ca nu ma plang,de vreme ce odata si odata tot trebuia sa-mi iau zborul ,asa e firesc si sanatos.Sincera sa fiu ,nu cred ca ma sperie ideea de Bucuresti si aglomeratie ,viata tumultoasa si chestii din astea …ar fi culmea,intrucat ,nimeni nu m-a obligat sa aleg capitala…cred ca ma sperie faptul ca eu aia tafnoasa  si tare ,in aparenta ,se  va transforma intr-o persoana care va fi moarta de dor …imi va fi dor pana si de modul in care numai o mama stie sa-si trezeazca odorul,de “predicile”tatei referitoare la modul in care ma alimentez… de momentele in care eu si mama ne amuzam de grija exacerbata a tatei pt noi …si lista e luungggaaaaa…Am niste parinti minunati ,asta clar ,niste parinti pe care i-am rugat sa se schimbe ,in sensul ca macar in ultima perioada ar fi trebui t sa se paorte ca niste dictatori ,astfel incat mie sa nu-mi para rau de plecare,dar….asta e ,nu sunt singura …Ce ma intriga acum e faptul ca la inceputul anului tot ce visam,speram,respiram ….era BUCURESTI,voiam cu ardoare :sa fiu studenta in BUCURESTI “,sa fiu singura …eram plictisita de tot ,de la oras,pana la prieteni si camera roz cu multe perne :)),iar acum cand finally se intampla ,cand ma aflu pe ultima suta de metri ,bucuria nu mai e aceeasi.Aceasta stare, pe care nu o pot defini in cuvinte ,e amplificate de doua mari constatari pe care ,pana acum,ocupata cu tot felul de nimicuri ,nu le-am “disecat”.

In primul rand ,am realizat cu durere ,ca sunt unele momente in care ne dorim sa redevenim copii,ne dorim ca vremea sa nu fi trecut ,dar timpul e implacabil ,el nu iarta deci, trebuie sa ne obisnui cu ideea trecerii inexorabile a vremii .Cineva a remarcat ca atunci cand suntem copii ,dorim sa devenim cat mai repede adulti ,iar in momentul in care ,constientizam ce inseamna asta,ne refugiem in nepretuita varsta de aur a copilariei …prea tarziu insa,de vreme ce tot ce ne ramane din acel univers pierdut sunt amintirile.Si daca tot am vb despre asta ,cred ca relevante sunt versurile lui Pillat :”Ce straniu lucru :vremea!/Deodata pe perete, /Te vezi aievea numai, in stersele portrete/Te recunosti in ele,dar nu si in fata ta ,/Caci chipul tau te uita,dar tu nu-l poti uita.

In al doilea rand,mi-am dat seama ca niciodata nu le poti avea pe toate …De ce spun asta? Ohh,da ai ghicit ,acum voi fi mult mai aproape de tine ,dar departe de oamenii care ma iubesc cel mai mult pe lume.Si aici apare o alta dilema pe care numai tu ai putea sa o rezolvi:conteaza distanta fizica atata timp ,cat exista o apropiere spirituala extraordinara ?Asa-i ca tu ,baiatul cu zambetul cel mai frumos din lume si cu cei mai ghidusi ochi ,imi vei demonstra ca ,acum ,cand am reusit sa invingem distanta fizica ,vom continua la fel de uniti din punct de vedere spiritual…Ai dreptate,asta nu se poate ,tu ma ignori ,iar eu am decis sa te uit so show must go on cu tn sau fara tn ….

In concluzie,nu ma pot lasa invinsa acum ,voi reusi ,le voi demonstra tuturor ca pot …chiar daca sufletul meu va fi “praf”cateva zile din acea luna ,din mai multe motive ,I will survive ,de vreme ce viata merita traita cu orice pret,in orice loc si cu oricine …e prea scurt totul ,asa ca nu ne putem permite sa ramanem “blocati”la o iubire ,la o etapa sau un loc .Care e solutia pt noi viitorii “independenti”:o pilula de optimism ,un zambet larg ,piacturi de ochi impotriva lacrimilor,si aici avem o varietate:un rasarit ,primul ghiocel dupa o iarna grea ,zambetul unui copil etc.Pana data viitoare sa fim increzatori si fara nemultumiri !

This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

Leave a Reply